Concurs Flashforward de Robert J. Sawyer – partea a doua

Câștigătoarea concursului este Martin Ramona Ionela, dar vreau să vă pun să alegeți și voi între 3 răspunsuri ca să văd dacă alegeți ca și mine.  Rog câștigătoarea să îmi trimită datele prin intermediul formularului din bara laterală.

Mai jos sunt cele 3 texte, in ordine aleatorie, unul dintre ele aparținând câștigătoarei. Vreau să votați fără să știți care este textul cui. Sunt pur și simplu curiosă dacă gândim la fel, sau măcar aproape.

Vă reamintesc întrebarea la care au răspuns participanții: Ce ai face dacă ai putea zări o frântură din propriul viitor? Ai încerca să schimbi lucrurile sau ai accepta ideea că viitorul nu poate fi transformat şi l-ai lua ca atare?

Click pe citește mai departe pentru a citi răspunsurile și pentru a vedea cine și ce a scris.

Răspunsul 1 –  Martin Ramona Ionela (ați ales exact ca și mine)

Vis din viitor

Anul acesta a fost cel mai greu pentru mine,fratele meu se afla pe un pat tare si rece de spital,intr-o coma adanca.Pare ca doarme,de cate ori il privesc imi amintesc totul … ohhh de n-as fi fost asa neatenta nu as fi alergat de-a lungul strazii asa ,iar masina neagra nu ar mai fi fost la un pas sa ma loveasca,fratele meu nu ar fi incercat sa-mi salveze viata…aproape pierzandu-si viata lui!
Iar azi…ma aflu in fata unor oameni necunoscuti incercand sa-mi gasesc un job,interviul a fost atat de greu,incepand de la intrebarea „Cine esti?” , „Unde te vezi peste 5 ani?” , „De ce consideri ca esti cel mai potrivit pentru acest post?” […] toate aceste intrebari erau retorice,plictisitoare si abia asteptam sa ies de acolo,insa una singura m-a pus pe ganduri „Daca ti-ai putea vedea o zi din viitor,ai face ceva sa schimbi lucrurile?” raspunsul meu rapid a fost „Nu stiu!Consider ca nimic si nimeni nu poate schimba ceea ce e scris sa se intample.” . Obosita alerg spre spital,in seara asta voi sta langa fratele meu am nevoie de timpul asta langa el!M-am asezat luandu-i mana in propria-mi mana ,de fiecare data cand il privesc si vorbesc cu el am senzatia ca imi poate raspunde oricand dar intotdeauna m-a dezamagit situatia,pana acum i-am vorbit numai despre cat de rau imi pare ca datorita mie el nu mai poate zambi,nu-i mai aud vocea,nu-l mai vad alergand prin casa amenintandu-ma
intr-un mod dragut ca daca nu ies din camera lui o sa ma bata. Am simtit sa-l intreb ce ar face el daca ar vedea viitorul pentru un moment dar am stiut ca nu-mi va raspunde nimic,dar totusi i-am adresat intrebarea asta.Asteptand un raspuns,capul meu a alunecat usor pe marginea patului sau ,iar ochii mei s-au inchis usor,am picat intr-un somn adanc.Atat de mult am incercat sa gasesc un raspuns la acea intrebare,ca probabil mi-a afectat intr-o oarecare masura creierul pe ziua de azi.Am visat-o pe mama,tipand disperata la mine sa fiu atenta sa fug insa o auzeam atat de difuz si eram atat de blocata privind masina neagra venind spre mine ca nu am putut face nici o miscare,in urmatoare secunda eram pe burta la 4 metri de mama mea care zacea pe strada cu ochii inchisi si o gramada de sange pe langa ea,eram atat de speriata se repeta povestea sau cum?…am deschis ochii,rasufland usurata ca totul a fost numai un vis,ar fi imposibil sa se repete povestea,dar totusi daca s-ar repeta as face
ceva sa schimb asta? Cred ca da …as sta in casa in ziua aia ,nu as mai trece strada pe culoarea rosu a semaforului,ahhh…ce dracu spun?daca as fi stat in casa si mama ar fi avut nevoie de o punga de orez,daca as fi refuzat-o si mai tarziu mi-ar fi venit ciclul?as fi avut nevoie de tampoane.Sau daca o prietena m-ar fi chemat la ea?…as fi alergat fara sa ma mai gandesc la asta! Mi-am gasit raspunsul la intrebare ,da as incerca sa-l schimb…viitorul meu,dar problema este alta intrebarea nu este „Ai incerca sa-l schimbi?” ci „Crezi ca ai reusi sa-l schimbi?” …raspunsul pe care l-am gasit este ” NU ” clar si categoric,insa as incerca din rasputeri.

Răspunsul 2 –  Radu Oana-Roxana

Asta s-a intamplat in 2008. Nu credeam ca voi ajunge sa traiesc pana azi. Dar iata-ma aici, scriind despre mica mea patanie si tremurand din tot corpul amintindu-mi emotiile groaznice si teribile din ziua aceea. Spre mirarea mea, am gasit pagina din jurnal ce relata povestea vietii mele scrisa intr-o singura zi:
(fara data specificata): „Astazi, e ziua mea. Implinesc 21 de ani, varsta pe care multi au numit-o ca fiind o varsta foarte frumoasa. Pentru mine, nu e. Pentru mine e o varsta chinuitoare, o varsta pe care nu doream sa o apuc. Toti am spus sau am gandit macar la un moment dat : „varsta e doar un numar”.Si eu am spus asta cand eram mic si nestiutor! Imi doresc atat de mult ca lumea sa se opreasca si sa nu isi mai continue cursul! Nu, nu imi doresc sa mor! Cine si-ar dori asta fara sa aiba multe suferinte si sa nu mediteze in noptile nedormite si zilele plictisitoare?! Eu nu am parte de asa ceva! Eu am parte de o depresie adanca si ucigatoare care imi spune ca viata nu isi mai are rostul! Draga, oricine ai fi tu, mi-am vazut sfarsitul. M-am vazut intins la marginea unei strazi inguste, in plina coma alcoolica, gata sa imi dau duhul. Paream tanar, dar hainele imi erau zdrentuite, ceea ce ma facea sa arat mai lat, si cine stie daca eram cu adevarat mai lat sau tot schilodul din ziua de
azi?! Acea strada (pe care am blestemat-o zi de zi) era pustie, intunecata si parea ca nici un picior de om intreg la minte n-ar calca in duhoarea in care se afla! N-am putut decat sa vad 5 secunde din ceea ce se numea viitorul meu. De unde stiam ca e „viitorul” meu? Ha! Naiba m-a pus sa caut un om ce sa-mi arate destinul! Eu vroiam doar sa stiu Izabela imi va accepta cererea in casatorie, si stiu! Am facut o mare greseala! Puteam la fel de bine sa ma duc la o vrajitoare, dar eu vroiam ceva concret sigur! Am fost atat de timid si atat de sceptic in privinta casatoriei, in cat, cu timpul, am devenit disperat! Poate, complet nebun! Un geniu (un NEBUN!) s-a aratat incantat sa isi testeze masinaria pe mine si astfel m-am trezit a doua zi cu frica de a nu deveni alcoolist peste noapte. A trecut mai putin de un an, si inca sunt in depresie. Toti m-au alungat de langa ei si eu nu mai stiu ce sa fac. Izabela s-a speriat de mine si m-a parasit pentru totdeauna. Inca mi-e frica sa nu devin
alcoolist. E timpul sa ma culc. Sper sa nu am iar cosmaruri”
Lacrimi imi curg pe obraji din cauza imensei pierderi de care am avut parte. Si totusi astazi sunt fericit. Nu sunt nici in coma alcoolica si nici nu voi fi vreodata. Depresia de care am avut parte a putut sa ma aduca in pragul mortii. M-am recuperat pe ultima suta de metrii. Cu ajutorul…cui? Nu mai tin minte. Desi tin minte anii 2008, 2009… Ce am facut ieri, e o enigma pentru mine. Si recitesc de fiecare data ce am scris in jurnal, si in fiecare zi mi se zice ca am pierderi de memorii scurte. De unde stiu ca nu voi ajunge in coma alcoolica? Cum sa ma imbat daca nu am pentru ce si de ce? Eu nu pot decat sa ma supun, si sa astept noaptea ca sa uit, ca deobicei, ca am scris aici, ce am avut de spus. Stiu ca, desi voi avea cosmaruri, nu le voi retine: atunci cand deschid ochii, totul e pierdut. Noapte buna.

Răspunsul 3 – Popa Elena

Totul a inceput atat de simplu:Eu.Usa.Timpul.
Mergeam pe coridorul din noua casa pentru a-mi vedea noua camera.Nu stiu din ce motiv am intrat in garderoba si am vazut acolo o lada.Am scos-o de acolo vrand sa o arunc dar fix in spatele ei am vazut o usa.Am deschis usa si am scapat un chicot cand am vazut ca pe cealalta parte a ei e un perete.Tocmai atunci m-am inpiedicat si m-am prins de perete.M-am trezit pe un camp ars,cu case din care a mai ramas numai fundatia,cu copii plangand,certati de creaturi pline de ura.Undeva in intunericul care domina in acel peisaj am vazut ingeri captivi a caror lumina palea in fata intunericului emanat de acele creaturi ale iadului.UNdeva de langa mine am auzit o voce : Ii vezi?Sunt ingerii mei si ii chinuie,iar eu sunt neputincios.Asta va fi viitorul copila,si numai tu il poti schimba.Am fost curioasa ce as putea eu,un copil,sa fac . Iar el mi-a raspuns ca in camera mea a reamas un medalion,ingerii l-au gasit si au vrut sa mi-l aduca in imparatia cerului.Acel medalion este Colierul Domnului
,a fost creat sa tina toate acele creaturi dezgustatoare ale satanei sub pamant,fara sa chinuie pe nimeni.Dar cumva au dat de urma ingerilor si au pus mana pe medalion dupa ce tu il arunci.Este in puterea ta sa schimbi viitorul.Nu uita copila,nimic nu e imposibil daca iti doresti.Cu acestea fiind spuse am ajuns in camera mea pe pat privind acea lada veche,deschizand-o si vazand acel medalion.Cum l-am vazut am auzit iar glasul Domnului:Acum copila trebuie doar sa il duci si sa il lasi langa o biserica.Din impuls,asa am facut.Imediat dupa aceasta p[oveste am ajuns acasa ,m-am uitat la ceas si am observat ca nu a trecut decat un singur minut de cand stateam in garderoba.Apoi mi-am dat seama ca nu mi-am ascultat visul ,ci am calatorit prin timp si spatiu,si,cumva am ajutat la schimbarea viitorului intr-o lume mai buna.

7 thoughts on “Concurs Flashforward de Robert J. Sawyer – partea a doua

  1. Pingback: Concurs Flashforward de Robert J. Sawyer « Sabinna's Angel for a story

  2. Pingback: Concursuri pe blog & Campania pentru publicare « Sabinna's Angel for a story

Vrei să întrebi sau să spui ceva? Lasă un comentariu!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s