Trenul de Trieste de Dominica Rădulescu

Am reușit să citesc această carte datorită editurii Tritonic și vreau să spun că deși nu mai citisem nicio carte despre comunism (manualul de istorie nu se pune la socoteală) înainte de Trenul de Trieste, știam cam cum au fost acele perioade în care lumea era urmărită tot timpul, în care nicăieri nimeni nu era în siguranță. Și totuși, am fost surprinsă de felul în care sunt văzute măsurile groaznice luate de Ceaușescu prin ochii Monei, o fată ce se naște și trăiește București (și Brașov) în timpul comunismului.

Noi, tinerii din ziua de azi de cele mai multe ori nu credem întâmplările petrecute în timpul comunismului și spunem „Nu se poate să fi fost atât de rău”, și totuși lucrurile pe care nu vrem să le credem s-au întâmplat, iar părinții, bunicii și străbunicii au rezistat și au încercat să lupte pentru libertate trecând prin o mulțime de încercări.

Alături de Mona, în trenul de Trieste veți descoperi viața unei tinere ce se îndrăgostește, dar își dă seama că nu poate avea încredere în nimeni, că persoana pe care o iubește ar putea fi un informator. Veți vedea cum viitorul Monei este pus în primejdie din cauza tatălui ei din cauza faptului că predă la Universitate. Casa Monei este mereu controlată de securitate, tatăl ei dispare zile întregi și se întoarce plin de vânătăi, iar securitatea le interzice deținerea unei mașini de scris. O să fac o mică paranteză apropo de mașina de scris. O întâmplare foarte haioasă din punctul nostru de vedere, dar nu și pentru cei ce au trăit în urmă cu peste 20 de ani este vizita securității în momentul în care Mona dă drumul și la aragaz, dar și la cuptor pentru a se încălzi și uită de mașina de scris ascunsă în cuptor. Întreaga agitație creată de fumul emanat, venirea pompierilor și securiștii care încercau să scoată informații de la tatăl Monei (lovindu-l în propria casă) se sfârșește destul de bine deoarece securitatea nu găsește mașina de scris și aceasta supraviețuiește flăcărilor.

Atunci când Monei i se oferă șansa de a pleca din țară o face gândindu-se la părinții și la viitorul ei. Deși părăsește România cu un tren care (culmea) nu se numește Trenul de Trieste ajunge în Iugoslavia și cu puțin ajutor se urcă într-un Fiat galben alături de un italian străin și ajunge în Italia. Când i se spune că trebuie să aștepte să i se găseascăun sponsor în America, Mona alege orașul Chicago ca destinație finală.  Dacă vreți să știți ce se mai întâmplă cu Mona din momentul în care se urcă în avionul ce avea să o ducă departe de bătrânul continent, eu vă recomand să citiți cartea. Sunt o mulțime de întâmplări ce pentru noi ar putea părea haioase, dar care pentru cei ce au trăit în perioada comunismului sunt atât de dureroase.

Cartea poate fi achiziționată de aici sau puteți participa la concursul de pe blog până mâine.

Anunțuri

Un gând despre „Trenul de Trieste de Dominica Rădulescu

Vrei să întrebi sau să spui ceva? Lasă un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s