Descrieri de Bestii!!!

Ruxandra

Marius e o bestie,desi nimeni nu-si da seama.Sta mereu ascuns sub camuflajul sau de om ca sa poata sta cu ceilalti si sa nu-l considere un ciudat.Dar noaptea totul se distruge ,corpul sau se face imens ,blanda alba il acopera,ochii lui albastrii devin salbatici.Dar el nu vrea sa fie asa, vrea sa fie un om normal care sa poata sta noaptea la pereceri.Dar sub toate firele de blana este un suflet bun,gingas ce nu poate ucide nici o vrabie,dar este nevoit sa-o faca sa sa-si potoleasca foamea de carne.Mereu cand e in forma de om este atat de fericit incat i se citeste pe fata toate emotiile si sentimentele.Este hotarat sa renunte la viata,n-o mai suporta,vrea sa moara .Dar de cateva zile o fata se muta in orasul lui.Ea nu este obisnuita,este exact ca Marius,o bestie.Atunci el isi dedica viata pentru fata si e in stare sa moara el in locul ei .
Bestiile fiind nemuritoare ,ei au trait impreuna pana cand moartea i-a despartit.

ella97

Bestia o aseza pe pat capul ei statea inpoala lui plina de blana mronie roscat..inima le batea nebuneste la amandoi..ochii lui negri se uitat atent la ea si o studiau..lafel cum face deobicei cu lucrurile care il fascineaza..nasul mic si rozaliu incerca sa ii prinda mirosul..mirosea a cirese..parea atat de mica pe langa el..cel din urma parea un gigant pe langa mititica de ea. Avea si el buze chiar daca nu erau ca ale ei..erau mari dar nu uriase cu un cm sau 2 mai mari ca ale ei..erau de un maro inchis si erau dulci..adica asa ii spunea ea..ii placea sa spuna ca a mancat ciocolata inainte . Purta obisnuita lui costumatie : pantaloni negri si camasa alba cu cravata blue…Dar nu se putea indragosti de ea..era o bestie..o putea ucide oricand .. se ura pentru asta..dar ea..ea il placea asa cum era.

Mirel

Pai bestia in mintea mea ar fi asa:

Un corp musculos,cu blana neagra deasa.Cu coarne de vreo 1 metru el find mare de vreo 5 m.Colti fiorosi lasand urme de sange pe unde merge.Cu o sabie cu 2 taisuri in mana.Mici ganganii ies din barba mare.Pe spate are o dara solzoasa din care ies si tepi pe care ii deschide si inchide cand doreste.O coada de Diavol si un Trident rosu ca focul.Aruncandu-l dezlantuie focul si vapaia.Dezlantuind de asemenea un vant napraznic cand misca din cele 3 capete mari.Arunca un venin negru cand scuipa catre dusmanii sai.Niste aripi de dragon uriase apar intotdeauna de nicaieri cand Bestia vrea sa zboare.Daca aceasta bestie te-ar musca ai fi aruncat in bezna totala,in cimitirul intunericului!Si vei trai langa bestie ca sclav pt totdeauna!

Cam sangeros asa-i?

Ramona Ionela

Iarba si florile care abia rasarisera mandre de sub zapada inca proaspata,se ofileau acum sub pasii creaturii.Era un demon misterios,inalta cu parul lung si negru-lucios,ochii rosii ca focul,arzand inca,corpul puternic si in acelasi timp feminin cu forme voluptoase,iar semnele care ii crestau corpul pareau a fi niste tatuaje reusite pe aproape intreaga suprafata.Prin pielea de un ciocolatiu inchis i se zareau formele venelor aproape pietrificate…mergea catre ea cu pasi lenti si aripile ca de liliac ridicandu-se mandre in bataia vantului.
Cu fiecare pas pe care il facea …drumul se intuneca inaintea ei ,iar natura murea…incet,una cate una din plantele acelei paduri minunate se plecau incet parand a i se inchina…puteai zari cum radacina devenea lipsita de culoare,pana ajungea in varful ultimei petale,pareau ramasitele de cenusa ale unui obiect frumos dupa ce a fost surprins de un foc ,cu o temperatura nemaintalnita… Fetita aceea mica si blonda tremura…pe o piatra imensa…plangea si in acelasi timp nu-si putea lua ochii de la frumosul Monstru care se apropia de ea lasand in urma parfumul mortii.
Fata monstrului se apropie usor de cea a fetitei …privind-o cu acei ochi ai iadului,nedumerita.Nu stia ce este acea fetita,nu mai vazuse niciodata oameni pana in acest moment cand a parasit pentru prima oara gradina Iadului,dar inca se simtea ca acasa…pasii ei transformand toata padurea intr-una de piatra veche si aproape surpata in fiecare loc. A-ntins o mana si a luat copilita in brate…mangaindu-i parul blond si carliontat .Nu se intreba daca s-a pierdut sau ceva de genul asta…era obisnuit pentru ea ,in Iad nu avea parinti….Avusese o copila odata pe care tatal a luat-o la nastere si a parasit Iadul impreuna cu micuta bestie.De atunci ,tot timpul cauta o iesire de acolo,insa pana astazi nu o vazuse nici macar odata! Plansul fetitei se opri;si un zambet gingas lua locul lacrimilor care inca mai straluceau in ochii ei.Monstrul inca o fixa cu privirea ei ciudata….si dintr-o data o lacrima de un foc pur ii picura pe obrajii pictati de acele cicatrici.Simtea ca se putea
intoarce „Acasa” acum,si chiar asta facu ,tinand fetita in brate pasii usor treptele din fata portii iadului,iar cand blondina deschise ochisorii se uita in jur,admirand -o pe ea..Era mama ei acum ,fetita lua forma unui demon copil asemanator mamei insa ochii ii ramasesera verzi ca iarba placuta din timpul primaverii.

Delia

In primul rand vreau sa multumesc pentru acest minunat concurs.Intrebarea este foarte interesanta,o intrebare care chiar da de gandit.Hmmm…
Pai in viziunea mea o bestie cu siguranta nu este un ghemotoc de blana ca in „Frumoasa si Bestia”;)).Este o persoana cu o aura intunecata,cu vocea dulceaga,ochii negrii ca piatra de jais care sunt atat de frumosi incat simti nevoia sa ii privesti mai in adancime,sa ii studiezi indeaproape,descifrand misterul ce se ascunde in ei.
O bestie este cineva cu adevarat frumos,cu zambetul usor ironic si atotstiutor,cu parul ravasit intr-un mod dragut.Dar daca este atat de frumos de ce este o bestie? Ei bine deoarece este un demon cu fata de inger.Atat de provocator,gata sa sfideze orice lege,sa lupte pentru ceea ce isi doreste trecand peste oricine pentru a obtine acest lucru.O persoana frustrata,plina de amaraciune,manie si o obsesie fatala.Furia zace mereu inauntrul lui facandu-l sa para un monstru scapat de sub control,o bestie.
Aceasta este descrierea mea.Sper sa va placa tuturor.

Alexandra

E inalt, dar nici prea. Are muuult par si pare foarte pufos. Daca ar fi o noapte rece te-ai putea cuibari in blana lui pentru a te incalzi. Pare fioroasa, dar in spatele acestor aparente nu e decat o fiinta ce cauta sa fie iubita si inteleasa. Uneori pare ca vrea sa se apropie de tine, dar coltii si ghearele il fac sa se gandeasca ca te vei speria de el. Daca ti-ai trece mana prin blana lui, care pare matase, ai descoperi pielea fina si calda a unui trup viu. Daca i-ai atinge pieptul bataiile inimii sale s-ar simti la fel ca la noi toti. Chiar daca la suprafata pare o bestie inauntru se ascunde un adevarat prieten si o fiinta minunata ce asteapta sa fie iubita.

Denisa

Mergeam prin padure de ore intregi. Eram extenuata si nu ma gandeam decat la momentul in care voi ajunge in sfarsit acasa, la adapost si caldura, departe de intunericul, umezeala si pericolele paduriI. Problema era ca nu mai ajungeam odata si aveam impresia ca oricat de mult as incerca eu tot nu reusesc sa avansez nici macar cu un pas. In disperarea mea, fiind cuprinsa de o teribila stare de anxietate,am auzit un zgomot ciudat.Mi-am intors repede capul, dar nu am vazut nimic. Exact atunci cand am crezut ca mi s-a parut si ca totul a fost o plasmuire a imaginatiei mele,s-a auzit din nou si din nou si din nou. Frica si adrenalina incepeau sa mi se strecoare in fiecare particica a trupului, incordandu-l. Priveam disperata in toate partile, insa nu reuseam sa vad nimic. Atunci am decis sa fug cat mai departe de acel zgomot, doar ca dupa cativa pasi m-am impiedicat si nu stiu cum dar in fata mea a aparut o pereche de picioare paroase, cu niste gheare foarte mari si
ascutite. Atat de ascutite incat si la cea mai mica atingere mi-ar fi putut sfasia pielea. Desi simteam pericolul nu m-am putut abtine sa nu-mi ridic privirea, curiozitatea de a afla peste ce animal dadusem ma macinandu-ma. In fond curiozitatea a fost cea care a omorat pisica. Cu cat priveam mai mult si mai atent imi dadeam seama peste ce fel de creatura dadusem. Era foarte blanoasa cu umerii lati si la fel ca la picioare, mainile aveau gheare ascutite. Daca pana acum tremurasem de frica, cand i-am privit chipul as fi vrut sa o rup la fuga de acolo si sa incerc sa-mi salvez viata, doar ca picioarele mele nu vroiau sa ma asculte. Pur si simplu refuzau sa se miste, iar eu ramaneam intepenita privind la acel chip oribil cu urechi lungi si un bot care adapostea colti foarte ascutiti printre care ii curgeau balele. Ochii….ei bine ochii erau de un galben turbat care insa nu imi provoca repulsie si nu ma ingrozea. Orice om intreg la minte ar fi fugit, dar nu stiu ce anume ma oprea. In
ciuda aspectului ingrozitor, care nu poate fi descris in cuvinte, privirea acestei creaturi ma oprea, poate pentru ca din partea unui astfel de animal, o BESTIE, nu te-ai astepta la intelegere,caldura sau mila si exact acest lucru imi transmitea mie privirea bestiei. Toate astea erau intarite de faptul ca dupa cateva minute bune eu inca mai respiram si nu zaceam pe pamantul rece si umed al padurii, sfasiata si fara vreo urma de viata in privire. Intreg aspectul bestie imi repugna si nu mi-as fi dorit niciodata sa stau alaturi de o astfel de creatura, doar ca ochii ei imi transmiteau incredere si ma faceau sa cred ca sub acel aspect infiorator se afla un mister. fiind absorbita de de privirea bestiei nu am observat ca isi schimbase pozitia. Acum adoptase o pozitite de vanatoare, iar in momentul in care mi-a ranjit scotandu-si la iveala coltii mi-am dat seama ca fusesem inselata de aceea privire pentru a putea bestia sa-mi distraga atentia. Faptul ca intelegeam acum ce se intampla
si presupuneam ce se v-a intampla in continuare cu mine ii oferea monstrului o mai mare placere. Am incercat sa fug din nou, dar dintr-o simpla miscare era in fata mea. Nu avea nici cea mai mica sansa sa scap. intr-o fractiune de secunda si-a ridicat laba, si-a scos la iveala unghile si m-a lovit. Atunci padurea intunecata, ghearele ascutine ale bestiei si groaza au disparut, iar eu eram din nou in camera mea. Fusese doar un vis, unul teribil dar din fericire un vis……

Timeia

„Bestia”..
Chucky este de-o schioapa , poseda o blanita ciocolatie laptoasa mai pufoasa ca prima zapada a unei ierni geroase. Chipul sau pasnic , te induce in eroare , nefiind capabil sa distingi intentiile sale salbatice. Totul la el te atrage intr-un fel mistic caruia nu ii poti rezista , ca o ciocolata in timpul dietei ..Ochii sai prea alabstrii ca sa fie reali te indunda pe dinautru cu o finete ce iti atinge al 7-lea simt . Se hraneste cu aprecierea oamenilor fata de el ,pana la deshidratarea sentimentelor curtantilor .In lumina lunii pline el isi arata infatisarea interioara , a unui animal respingator , ce nu aduce altceva decat teama in ochii privitorilor .

Amalia

O bestie. Pai o bestie este:
O persoana inalta cu pielea cu pielea mai galbena, ochii negri si parul aramiu. Are un comportament civilizat si manierat. Metoda sa de a fi o bestie, insa este de a te distruge in interior. Ceea ce am descris mai sus este doar fatada bestiei.
Fata adevarata este: Ochii mari, rotuzi si reci care te fac sa te topesti (da ironie), aripi de inger negre si o bestie este frumoasa. Fata ii este aratata doar persoanei asupra careia se dezlantuie bestia.
🙂 Lipsa de imaginatie…
Capsunica

Elena

Te uiti la el si te sperii, fugi, tipi. Te sperii de gheare, de blana, de coltii lui, dar nici un moment nu te gandesti ca lui nu ii place sa fie asa. Nu a fost alegerea lui, niciodata nu e, dar se pare ca asta nu a contat, nu ? Pentru ca s-a trezit ca la miezul noptii ii creste blana, si fata i se schimonoseste in cele mai groaznice moduri, iar dintii i se transforma in colti si narile i se largesc, si este captiv in trupul acesta pana dimineata, tot restul vietii. Nimic nu il poate ajuta sa isi revina, si nimeni nu mai are incredere in el, orbiti de teama, il lasa singur si fug. S-a transformat intr-o bestie.

Georgiana

Ochii sai goli il sfredeleau cu privirea.Se apropia tot mai mult de copilul speriat,tarsindu-si picioarele scheletice acoperite de zdrente ce odata erau haine.Mainile ii tremurau iar peste pielea arsa,se vedeau insemnele unui tatuaj stravechi.Copilul icni si se lipi de perete.
Acum era aproape de el.Respiratia sa semana a moarte,buzele rasfrante si arse incepusera sa sangereze,dintii galbeni si limba despicata se apropiau tot mai mult de chipul tanar si plin de viata.
Bestia pasi iar sunetul scos de apasarea picioarele sale pe podea semana cu doua lame ale unor sabii care se izbesc.
Pieptul i se ridica iar aerul ii intra in plamani cu un harait puternic.Parea ca avea sa renunte la viata in secunda urmatoare.Copilul indrazni sa se indeparteze de perete si ii privi nasul drept,usor zdrelit si ochii vineti,insangerati.
Albastrul inghetat al ochilor sai devenise de o culoare murdara de nerecunoscut.Parul blond imbibat de sange i se lipise de frunte si semana cu o insecta strivita de parbrizul unei masini.
Picioarele ii cedara si se izbi cu genunchi de podea.Isi lasa privirea in pamant si trase incetisor aer in piept.Isi duse mana pe piept si luciul invechit al verighetei ii trase atentia copilului.
-De ce nu esti cu familia ta?indrazni copilul sa intrebe.
-Pentru ca sunt o bestie!

Anne Marie

O fiinta misterioasa, care se apropie de tine intr-un mod miselesc. Greu de citit si cu un caracter puternic. Insensibila si intotdeauna dornica sa porneasca un razboi, doar ca sa se bucure de varsarea prosteste de sange. Acea creatura care te ataca intr-un mod brutal doar cand te astepti mai putin. Cu ochii rosi arzand de dorinta, distruge cu indiferenta totul. Avand o viata ce cunoaste numai culoarea rosu, numai cuvantul ~ distruge ~ si distrandu-se doar prin provocarea suferintei celorlalti.

Iulia

O bestie este o creatură fantastică,cu înfățișare omenească, cu ochii mari , roșii dar totuși blânzi și fermecători, păr lung și negru, canini proeminenți și obraji perfecți. Este înaltă, cu niște mâini subțiri, alburii iar unghiile negre. O bestie nu este neapărat o creatură rea/fioroasă. O bestie poate fi blândă, iubitoare și înțelegătoare , nu e mereu mare..o bestie poate fi de statura unui copil.

Andra

Eu imi imaginez bestia a fi o creatura infricoasatoare,maree[chiar uriasa] ,parca atuncandu-mi aimnte de un uras . Numele Bestie chiar inspira o creatura rea,fara sufle.Daca ar fi sa imi imaginez o bestie buna mi-as imagina o creatura mare,putin educata..Eii,sincera sa fiu cand ma gandesc la o bestie buna imi vine in minte o creatura mare cu o fundita roz la o urece,amabila,ca functie doctor.

Blanca

Intunericul se asternea peste valurile agitate ale marii, asa ca m-am hotarat sa aprind o lanterna. Eram in mijlocul necunoscutului; peste tot era numai apa. Am incercat sa nu-mi pierd cumpatul; aveam eu sa ma scot cumva de aici. Am continuat sa vaslesc. Dintr-o data marea incepu sa se linisteasca. Am incercat sa ignor ciudatenia asta si sa raman concentrat pe ce aveam de facut. Mi-am intors capul putin si am tresarit. Acolo, sprijinita cu mainile de barca mea, statea o femeie. Am ridicat lanterna ca sa ma uit mai bine la ea. Parul roscat i se revarsa ud pe umeri si pe spate, iar ochii albastri aveau aceeasi nuanta ca marea pe timpul noptii. Nu puteam sa-i vad decat capul si umerii, dar eram sigur ca era inalta si slaba. Avea o expresie copilareasca pe fata, de parca m-ar fi invitat sa ma joc cu ea. Timid, mi-am intins incet mana inspre ea. Ea mi-o prinse si mi-o lipi de obrazul ei. Apoi, cu miscari fulgeratoare isi infipse dintii in incheietura mea. Am tipat si mi-am retras-o brutal. Dupa doua secunde, ceva imi lovi barca. Dupa sunet, trebuia sa fie ceva neted si puternic, ca si o coada de peste. Si atunci mi-am dat seama ce era de fapt acea femeie: era o sirena. Inca o lovitura in barca mea, iar apa incepu sa patrunda prin crapaturi. A fost doar o chestiune de timp pana ce am ajuns in apa. Norocul meu ca stiam cat de cat sa inot. Ceva ma trase de picior si m-am zbatut sa raman la suprafata. Dar, nu am reusit. Sirena ma trase cu ea in adancuri pana ce am ramas fara oxigen. Dar, macar puteam muri cu gandul la cea mai frumoasa creatura pe care am vazut-o vreodata.

Maria Bianca

Dupa imaginatia mea bestia ar arata asa :
Capul ar fi mare si negru putin oval si cu fire de par micute… nasul de culoare albastra cu un punct alb in varf …Dintii mici si roz , iar urechile foarte mari si galbene .Gatul ingust si lung , iar mainile lungi cu degete mici fara cu unghii verzi . Tot corul plin cu puf si sa aiba o pereche de chilotei roz cu inimioare . :)) Eu asa privesc o beste care se poate transforma dintro data in ceva dragalas si pufos cu picioruse micute si albastre….
P.S : Chair vreau sa castig acesta carte deoarece mi se pare interesanta si vreau s a o citesc.

Izabela

..Cand spunem Bestie…ne trece un fior pe sira spinari…si ne gandim la tot felul de monstrozitati….. ce te privezc si asteapta ca la fiecare pas sa te ucida…. dar nu e intotdeauna asa….precum zice lumea….stiu asta caci…. la marginea unui oras din Detroit e o bestie ce traieste departe de oras…cu ochii rai…dar tot odata tristi si singura trasatura cei aminteste de umanitate.. priveste pe geamul fumuriu cel pazeste de vazul lumii …nimeni nu trece pe drumul din fata casei imense cu usa maronie…si cu..vegetatia ce acopera aproape tot….din cand in cand …trec masini ce se fac imediat nevazute pe drumul lung….dar…o singura pesoana se zareste de cateva ori..pe drum….ce ii atrage atentia Bestiei noastre …e o Ea……timp de cateva luni o priveste si de fiecare data vede diferite trasaturi….ce o intruchipeaza…..parul saten…scurt..si dezordonat cu o pielea de culoarea laptelui…si mereu cu ea duce un cos cu bunataturi…catre casa bunici ei ce nu se afla departe ..de casa bestiei…singure……..Acum era momentul ca Ea sa apara dinou pe drum …Bestia priveste in delung pe geam..catre drum…de data asta e diferit…un timp..Ea se opreste si se uita la casa ..fix la geamul prin care Bestia o privea……un moment sau privit…atunci ea sa intors brusc…si mergand a mai aruncat o privire in urma….bestia a observat ca e ceva diferit la EA…dupa cateva zile cand urma ca Ea sasi faca dinou aparitia…de data aceasta…nu mai avea nimica in mana..nici un cos cu baunataturi…sau altceva…..Acum Bestia o urmarea din spatele geamului asa cum a facut…mereu…atuncii….vazand ca ea se opreste in fata casei arunca privirei prin jur..si porneste cu pasi grei spre usa casei..Bestia pleaca de la geam si se asunde in intunericul din casa…dar aproape ca sa o vada ce are de gand sa faca….intr-o clipa a ajuns in fata usi si cu u miscare usoara si fina a maini…a deschis usa fara sa o atinga…apoi tipand…..
-Stiu ca esti aici….simt cum ma privesti ce esti ?cine esti? Aratate!!!….cateva clipe de liniste..apoi a intrat in casa cu ochi cercetatori si de o culoare albastru-gri a privit in jur…..Bestia statea ascunsa in umbra uimit de ce poate face Ea… Vazand ca nimeni nu se arata Ea a ridicat mana si a rostit niste cuvinte mai mult soptite…iar mana si sa aprins ca si cum ar avea o lanterna..in mana…Apoi a indreptato spre intunericul in care casa era scufunada… atunci sa auzit.. -Nu!! o sa ma vezi..termina!!… mai mult a sunat a un marait decat a vorbe omenesti.. Atunci Ea a facut ochii mari spre locul unde sa auzit vocea..iar lumina din mana i sa stins… -Aratate..!!…se simtia in vocea ei ca a cuprinso spaima.. -Nu.!!.Nu trebuie sa ma vezi…o sa te speri…-Aratate iti mai spun odata altfel o sa luminez intrega camera…si nu o sa scapi…dupamomente de tacere…… Bestia a iesit din umbra…iar Ea a putut sa ii vada trupul mare si lucrat pe care se zarea parul
gros…de culoarea neagra…si dinti albi si ascutiti ….iar ochii…ochii…negrii….. toate astea erau acoperite de o pereche de blugi si un hanorac negru cu gluga cei acoperea capul….Atunci Ea s-a dat doi pasii in spate….uimita cu ochii mari si se citea pe fata ca era ingrozita… -Stai departe de mine monstrule nu ma mai urmarii..!!!….cuvintele au rasunat in casa mare….-Nu iti fac rau…nu o sa te ranesc…..inainte sa termine Ea…a luat-o la sanatoasa…pe aleea din curte…privind in urma daca o urmareste ….Bestia a simtit cum e strabatut de furie dar si de tristete….si singuratate… Avea sa creada ca va mai veni odata…..dar apoi si-a amintit ca nici ea nu era obisnuita ce era cu toate chestile ce lea facut a descris usa fara sa puna mana pe ea…iar lumina…cea fost cu acea lumina… A trecut mult timp…iar Ea nu si-a mai facut aparitia pe drum…Dar…intr-o zi Bestia a auzit o bataie in usa…brusc sa ridicat din scaun…bataile au continuat..cu o voce… -Eu sunt …scuze ca am fugit….eu…eu nu am vrut….. -Pleaca !!!… -Nu…vreau sa spun ca nu toata lumea e la fel fiecare e diferit…si poate ai vazut ca nici eu nu sunt ara normala… -Ce spui acolo…esti o vrajitoare.nui asa…am vasut ce ai facut…. -Da sunt.. precum bunica… lasama sa intru promit ca de data asta nu mai plec.. ..Sa auzit un scartait usa sa deschis iar Ea a intrat in casa…cu ochii atintiti…la Bestie….sa apropiat ca sai vada mai bine ochii ascunsi de gluga…ia luat fata intre palmele ei..si la privit….timp de cateva secunde…….To Be Continued……(sper ca tia placut..:)…si foarte frumos concursul…Fix cartea asta ne pus profa de romana sa o citim..:)….si foarte frumos si filmul…)

Sorina Ana-Maria

Privind prin fereastra murdara care datea spre camea in care Bestia se incuia in fiecare zi petrecand ore intregi facand Dumezeu stie ce,am fost uimita sa il vad asa masiv cum e el asezat pe un scaun privind o poza.Avea tot corpul acoperit cu un strat gros si matasos de blana castenie ,maini uriase de altfel ca intreaba lui statura ,falci masive din care ii iesau colti ascutiti ,singurul lucru care iti da impresia ca are ceva uman sunt ochii aceia albastri care te privesc de parca te-ar ruga sa il scapi din acel corp blestemat.L-a un moment dat sa ridicat de pe scaunul fagil a aruncat poza peste masa din lemn masiv si a inceput sa injure si sa blesteme pe cineva .In timp ce facea asta lacrimile ii curgeau pe blana frumos aranjata.Nu am reusit sa inteleg decat:”Daca tu nu ai fi fost asa de cruda cu mine poate as mai fi fost print.”Uimita si putin speriata am ridicat poza pe care el o aruncase .Poza infatisa un adevarat print ,cu parul castaniu ,trasaturi divine
si …ochi albastri exact ca ai Bestiei .Oare e posibil ca Bestia sa fi fost inainte de asta om ,si unul asa frumos?

Carla

The Beast
Bestia.Bestia este o creatura ce majoritatea oamenilor o vad o fiinta rea,cruda,demna de a ucide oameni.Dar eu nu gandesc asa, eu gandesc total diferit.Eu cred ca o bestie este o fiinta blanda ce nu doreste raul cuiva.Ea dorind sa se inteleaga cu oricine.Dar oamenii o cred rea,fara suflet si mereu au avut un dispret pentru bestii.Ele doresc sa aibe prieteni dar nu reusesc stand mereu inchise in pesteri sau case ciudate aproape vazute nelocuite.Cred ca bestiile la fata sunt chair urate,monstruase, te sperii de ele.Dar la suflet,la suflet sunt blande.Au o inima mare.Daca as intalnii candva o bestie,asa e,m-as speria,dar poate daca ar incerca sa comunice cu mine nu as respinge-o.
Bestia mi-o imaginez cu o fata lunga si bine conturata,la barbie putin ascutita.Cu dinti mari si ca de piatra si cu coltii care te inspaimanta cel mai tare,iesiti din gura lui mare si feroce.Cu o blana deasa dar foarte moale ca un puf de papadie.Ghiarele lungi,lungi si ascutite ,pregatite pentru a se apara de cineva care ii vrea raul.Picioarele mari si late,ca a unui urs.
Dupa zicala”Esti un/o bestie” m-am insiprat cel mai mult.Deoarece lumea caracterizeaza o bestie ca fiind o fiinta rea si asa ii caracterizeaza si pe oameni cand le spun aceasta fraza.Eu raman cu decizia ca bestiile sunt persoane bune!

Petra

Curiozitatea m-a indemnat sa vizionez filmul inainte sa citesc cartea, asa ca in momentul cand ma gandesc la „bestia” lui Alex Flinn creierul meu tinteste catre imaginea unui Alex Pettyfer tatuat. Ei bine, in viziunea mea tot ce poarta denumirea de bestie nu ar arata la fel de bine ca si actorul mai sus mentionat, ci mai degraba ar avea o infatisare care beneficiaza de colti,ochi mari, blanita pe ici pe colo si uite ca ajung la imaginea-cliseu a bestiei celor de la Disney din povestea pe care o stim fiecare: „Frumoasa si bestia”. Spre deosebire de alte persoane bestia din mintea mea are aerul de banalitate, care corespunde personajului din copilarie: culoarea maro a blanitei, asemanarea cu un hibrid ale mai multor specii de animale,dar fara sa scap din vedere imbracamintea eleganta cu un iz de basm. Probabil ca mintea mea a ramas blocata pe basme nemuritoare, insa firea romantica si sfarsitul fericit al povestii ei sunt unice.

Gabriela

Bestia reprezinta pentru mine un iepuras dragalas eventual roz, apropo de faptul ca se zice ca viata este roz,care peste noapte se transforma si din cauza lui se vor intampla multe dezastre nefericiri,neincredere,ura, gelozie poate sa se ajunga si la crima si sinucidere. Asa deci iepurasul nostru ala frumos se transforma intr-o teribila bestie care ne bantuie gandurile, pune stapanire pe mintea noastra, ne umple de neincredere in fortele proprii, ne frange inima si in final ne aduce la disperare.

Irina Maria

Bestia din mintea mea

Pana acum ma gandeam numai la monstrii din intuneric,sau la cei care se ascund sub patul nostru si ne fac sa ramanem neclintiti pana dimineata,la rasaritul soarelui.
Frica mea de intuneric m-a facut sa cred dintotdeauna ca cineva este in spatele meu sau langa mine si ma va atinge,dar niciodata nu m-am gandit la cum arata,cred ca am sa fac un experiment sa raman iar singura in intuneric si de data asta sa mi-l imaginez pe faptas.
A trecut o zi,iar in seara dinaintea acesteia experimentul a avut loc cu succes,vreti sa aflati si voi?
Bestia mea este inalta,are 1 metru 90 , plina de par,cu mustati fragile,niste colti iesiti in afara,ochii…ce pot spune despre ei? …sunt de un albastru marin,deosebit si unic.Uitandu-te la fata bestiei,citindu-i tristetea iti dai seama de anii ce au trecut peste ea,de suferinta traita,de blestemul pe care il duce o data cu singuratatea,corpul ei este masiv,pieptul iesindu-i in afara,parca are puterea a zece oameni,dar astea sunt doar idei care ne vin pe moment,nu este deloc adevarat,corpul ei poarta o inima puternica si plina de curaj,o inima si un suflet cu o bunatate fara limite,mainile si picioarele par labe ca de urs cu unghii ascutite ca niste cutite,iar la spate o coada jucausa i se zbenguie aratand frica,fericirea,bucuria,tristetea sau durerea bestiei mele.
Am invatat de-a lungul timpului sa imi indragesc bestia si sa pasesc alaturi de ea in intuneric fara frica.
Asta ar trebui sa faceti si voi,bestia voastra poate ar putea deveni cel mai bun prieten si o sursa de curaj,exact ca un prieten imaginar.

Bianca Maria

Nu pot sa cred!Ce se intampla?!Sigur delirez!
-Greyson!Ce se intampla?il intreb eu pe Greyson,cel mai bun prieten al meu.
Ce se petrece in fata mea e absolut uimitor.Greyson,cel mai bun prieten al meu,se transforma.In ce?Nu stiu.Dar-WOW!-e atat de maarree!!!
Incerc sa identific ceva din trasaturile lui fizice.Gura i s-a prelungit intr-un bot cafeniu.Urechile sunt lungi si amuzante.Ochii ii sunt tot de culoarea ambrei.Dar corpul…nu recunosc nimic din vechiul lui corp.Este mare,matahalos.Blana-oh,Doamne ,ce blana frumoasa!!-este de culoare neaagra.Dar e un negru frumos,ca taciunile.
Picioarele i se lungesc si ajung mai lungi chiar de cat le avea inainte(Dumnezeule,cati metri de picioare Ii dai??!) si se prelungesc in niste labe groase.Labele ii sunt de culoare cafenie.
Off..e asa de frumos.Asa de mare!
Greyson se uita la mine de sus si se ampleaca sa ma ia in spatele lui.Ma urc,si ma afund intr-o mare de blana care ma face sa rad,pentru ca ma gadila.

Doedata,in jurul meu vad numai ceata si imi dau seama ca Greyson a luat-o la fuga.
-Uhoo!!Greyson,stai mai usor!!Caad!!tip la Greyson,care rade(da,da,rade!).Ma tin mai bine de blana lui si inchid ochii,dar constat ca ametesc daca ii tin inchisi,asa ca ii deschid.Oh,cat e de minunat!!Vantul imi sufla in fata.Luna se vede printre crengile conpacilor,vechind asupra noastra ca o mama.
Deodata,Greyson se opreste.Eram intr-un luminis.In fata noastra era un lac si,in luminis,chiar langa lac era o patura.Pe patura era asezat un tradanfir,un DVD portabil si cateva platouri cu prajituri si vin.
Greyson ma lasa sa ma dau jos de pe el.El se duce mai deoparte si se transforma la loc in om.
-Greyson,ce se intampla?il intreb cand vine.Ce e asta?
-O sa iti explic maine ce tocmai ai vazut.Dar acum vreau sa-ti marturisesc ceva.imi spune si se duce si ia trandafirul de pe patura.Te iubesc,Chelsea!Te iubesc de cand eram mici si ne jucam de-a mama si de-a tata.imi spune si imi ofera trandafirul,pe care il accept,cu miscari mecanice.
-Ce?Cum?Nu,stai!zic eu cand ii vad dexamagirea din ochi.Si eu!ii zic.Si nu spun doar pentru ca mi-ai zis tu.Chiar asta simt,Greyson.ii zic ,fac un pas in fata si il sarut.
Acel sarut a fost magic.Ha-ha,ce cliseu.Sub lumina lunii,cu un varcolac.Dar nu ma intereseaza ca este un cliseu.In momentul acela am simtit ca Greyson este iubirea vietii mele.Si sarutul acela(primul meu sarut) a fost magic.Nu-l voi uita niciodata.

Oana-Roxana

Eu? Haha, ce gluma buna! Nu exista niciun „eu” p-aici. Sunt doar eu, cosmarul noptilor tale. Nimic nu ma opreste sa te urmaresc zi si noapte. Cum eu nu exist, inseamna ca nu incalc legea atunci cand iti invadez spatiul personal. Cum arat? Ca un nimeni! Te intrebi oare cum arata un nimeni? Cum?! Nu stii?! Ca orice om. Toti suntem nimeni. Deci…sunt un om?! Sincer, nici eu nu mai stiu!
Adevarul e, ca atunci cand ma uit in oglinda, ma vad intr-un fel, iar oglindat in ochii oamenilor ma pot numi Fat-Frumos.
Se spune ca oglinda prezinta cum ne arata sufletul. Cum ma vad eu? Ah, e atat de groaznic sa va spun! Picioarele mi-s scurte si paroase si se termina in niste gheare (da, da, gheare!!) lungi si galbene..! Genunchii nu mi se vad si par avea doi stalpi in loc de niste picioare! Cand ma misc par a merge pe bete! Pieptul mi-e uman, dar e slab si inconjurat de par! Bratele mi-s groase si par a putea infrange o armata de oameni! Acest par de pe maini, picioare, piept, este des, si pare a fi de animal! Culoarea lor e una castanie, si ma infricosez cand ma vad atat de …pufos?! Ma simt exact ca Yogi.. Nu, nu! Asta e doar corpul! Capul mi-e cel mai oribil! Am un bot(n-am gura, nu) lung, ce seamana ca unul de lup! Dar nasul imi este rosu si gura plina de dinti ascutiti si albi ca neaua! Urechile sunt uriase si vor sa auda cel mai mic soricel! Ochii mi-s fiorosi si par de felina! Sunt verzi ca iarba, primavara si nimic nu pare sa ii opreasca sa sfideze lumea-ntreaga! Si cei din jur..nici nu
observa, dar nici nu par a ma vedea la fel..! Eu spun ca s-ar fi speriat de infatisarea mea! Dar cand ma oglindesc in ochii negrii, scanteietori si mari, sunt (oh, da, o pot spune!) cel mai frumos barbat din lume! Parul e lucitor si negru ca abanosul! Fata mi-e proaspata si nebrozanta! Ochii sunt verzi, dar de un verde bland.. Nasul mie drept si gura are niste dinti regulati si am niste buze pline.. gatul mi-e lung si lasa corpul sa se onduiasca usor..! Trupul mi-e bine conturat si bine proportionat!
Traiesc intr-o lume a contrastelor si asta ma distruge! Daca oglinda vrea sa ma omoare si sa ma transforme incet intr-o fiara?
Oare toti vad asta de fiecare data cand se uita in oglinda..? Oare sunt singurul?
Nu am decat o viata de trait. Si o s-o folosesc pentru a afla daca am fost vreodata sau daca voi fi o…bestie.

Marian Constantin

In imaginatia mea, „bestia” ar fi o tanara, adolescenta, de 17 ani, invidiata de toti. Formele ei nu pot fi sculptate in piatra, nu pot fi reproduse. Totii sunt atrasi de faptura divina, de fata cu glas de privighetoare. Frumoasa, superba, spectaculoasa, ea este „conducatoarea” armatei liceului. Este o persoana de treaba, foarte de treaba, dar nimeni nu stie nimic despre ea. Este un monstru.
Setea de sange nu se reduce de la sine. Omoara numai fete de 14 ani, nedezvoltate, si se scalda in sangele lor, astfel devenind nemuritoare si mult mai placuta de toti. Parul blond i se transforma imediat, cand devine un monstru, parca in flacari, gheare ascutite luand locul degetelor, sanii ramanand goi iar in partea unde organul feminin se afla, o fusta rupta pe lateral ii ia locul. Pare a fi plina de namol si sange inchegat.
Ochii ii sunt plini de furie, intunecati. Ataca la miezul noptii.

Diana

O bestie.Ceva mare,ceva..ceva care in imaginatia noastra e urat. DAr nu trebuie sa fie asa. Acoperita cu pene,plina de blana si cu spume la gura. Cam asa isi imagineaza lumea o bestie. Dar eu,eu nu! Bestia mea e mai moderna, e o bestie doar pe timpul zilei. Arata normal,doar ca pe dinauntru este o creatura oribila, ceva ingrozitor,o creatura cu ganduri rele! Pe dinafara,toata lumea il crede un om obisnuit. Nu e asa. Dar,totul are o explicatie,nu? Bestiile sunt tot oameni, dar care au un blestem asupra lor.
Un blestem din cauza pacatelor pe care le-au facut in trecut, iar apoi incearca sa le remedieze , si in tot acest timp isi dau seama cat de mult au gresit. O bestie urata pe dinafara,plina de blana,cu respratia urat mirositoare,cu urechi mari , cu colti ascutiti, nu e tot timpul o bestie rea si ingrozitoare cum isi imagineaza multi. Ceea ce se afla in sufletul bestiei este cel mai important lucru prin care am putea-o caracteriza. Sufletul bestiei este plin de regrete, pe care incearca sa le alunge dar totusi nu reuseste. Asa ne dam seama ca trebuie sa gandim inainte sa facem un lucru pe care o sa-l regretam in viitor. Asta fac bestiile,regreta si sufera!

Marian Constantin

O priveam in ochi. Era diferita, se vedea asta. Nu mai era aceasi fata de liceu, blonda ce dadea navala in sala de mese si facea prapad printre baieti. Formele ei bine accentuate, cu greu reproduse pe hartie sau in marmura, pareau diferite. Ochii albastrii pareau a fi acum injectati cu ura. Setea de sange, de moarte, parca ii se revarsa din ei.
Facu cativa pasi spre mine, eu dandu-ma inapoi lipindu-ma de perete. Imi era teama, cui nu i-ar fi fost? Am pipait cu mana cimentul in cautaerea unui obiect ce mi-ar fi folosit ca si arma. Nimic. Doar sange si sobolani morti. Locul era inspaimantator. Peretii erau crapati, iedera facandu-si loc pe ei. Nu era nicio sursa electrica de lumina, dar puteam vedea aproape totul cu ajutorul razelor lunii. Inca mai simt si acum zgomotul unghilor ei pe perete – sau sa le zic gheara pentru ca asta erau.
Hainele ii lipseau, doar o fusta rupta pe lateral ii acoperea partea intima. Sanii ii erau dezgoliti iar pielea si parul ii erau imbibate in sange. Mirosul mortii inca se simtea in aer.
Am inceput sa plang cand ea se tot indrepta spre mine, gata sa ma sfasie in bucati si sa se imbaieze in sangele meu. Si-a dezgolit coltii, perfect albi, ce pot spune. Mi-am cufundat capul intre palme spunand o rugaciune. Speram ca in viata de apoi sa uit toate cele ce urmau sa se intample.
Ochii ii erau rosii, iar fata ii era murdara, insa tot am putut sa vad cum o lacrima ii curge. Ciudat. Se apropia. O puteam vedea mult mai bine. Puteam vedea schimbarea de la fata perfecta, invidiata de toti, regina balului, mereu informata despre noile barfe, mereu superba, intr-un monstru ce se hraneste cu oameni.
Si-a ridicat mana dreapta. Si-a scos ghearele. A inceput sa coboare ca un fulger, dar impactul dintre puterea ei si corpul meu nu a avut loc. Stiu doar ca am lesinat, trezindu-ma in patul meu moale….

Ioana Mirela

O fiinta oribila plina de lucruri proaste …………Venind vorba de o bestie este infioratoare si scarboasa dar totusi cate o data unele bestii se pot dovedi si simpatice….chiar daca corpul lor arata scarbos pentru mine o bestie arata in felul asta: dezgustatoare dar in momentul asta mi se pare ceva simpatic……….

Issabel

In fata mea nu mai era persoana pe care aveam impresia ca o cunosteam.Nu era nici om,nici animal in intregime.Desi aspectrul sau oarecum hidos te facea sa crezi ca seama cu o bestie care te va vedea ca pe o prada,ca pe propria masa.Dar ceva in ochii lui negrii ma indemna sa cred ca nu imi va face rau,ca voi fi in siguranta in prezenta sa.Eram in mijlocul padurii,unde nimeni nu ma putea ajuta sau auzii.Aveam de ales intre a tipa si a incerca sa scap sau sa imi ascult inima si sa cred cu tarie in idea ca nu imi va facea rau. S-a apropiat incet de mine.Labele mari lasau pe pamantul moale urme imensa.Am simtit cum imi ingheata sangele in vene cand distanta dintre noi se micsora considerabil.Trupul ii era brazdat de semne mari ,iar coastele ii iesisera in afara.Unghiile ii crescusera enorm,incat putea sfasia pielea la cea mai mica atingere.Ochii ii erau galbeni,iesiti din orbite,iar pupila i se dilatase si devinise neagra ca taciunele.Buzele ii erau
intredeschise,zarindu-se canini mari.Parul ii crescuse mult,asemanandu-se cu cel al unui lup.Dar in interiorul meu steam ca nu ma va rani.Speram ca odata cu transformare sa nu fi disparut toata umanitatea sa si sentimentele care le nutria pentru mine.Cred ca interiorul bestiei se afla inca omul de care ma indragostisem.

Ana Maria Loredana

Ma iubeste.Nu ma iubeste.Ma iubeste…o singura petala ramasa,un singur raspuns:moarte.

14 iulie
Marea de verde imi inunda vazul.Trilurile vesele ale pasarilor imi mangaie auzul.Ma pierd printre copaci si ratacesc fara tinta.Ma las cuprinsa de senzatiile de libertate si singuratate si gandurile mi se sparg in mii de bucatele minuscule.Alunec langa trunchiul unui stejar enorm,pe iarba moale,matasoasa,inca jilava.Raceala ei imi trimite un fior si-mi fortez pleoapele sa se ridice,strabatuta pentru o clipa de neliniste. O raza de soare se strecoara nestingherita printre ramurile dese ale copacilor,si-mi inteapa ochii.
Gandurile imprastiate formeaza un puzzle,iar fiecare piesa a lui este o amintire durerosa.Intrebari fara raspuns,intrebari patetice in esenta lor imi rasuna in minte.Imi doresc sa pot sterge ultimule luni din constiinta mea,imi doresc sa nu te fi cunoscut,imi doresc sa fi murit.Mi-ai daruit toate acel dulci amintiri ca apoi cu o ferocitate de nedescris sa mi le smulgi si sa le intinezi cu bestialitatea ta din cel mai intim si sacru locsor al mintii mele.Si ti-a placut.Iti zaream placerea in privire,o placere bolnava.Am jucat in piesa creeata de tine,piesa vietii mele si am pierdut.

Bestie perfecta in a-l sau pacat.

21 decembrie (un an in urma)
Vantul urla salbatic si-mi biciuia fata impletit cu fulgii imaculati de zapada.Era dureros si placut in acelasi timp. .Asfaltul era acoperit cu o pojghita de gheata facandu-mi inaintarea si mai dificila. Era una dintre acele zile pe care stiam ca mi-o voi aminti toata viata.Imi uitasem caciula acasa si parul imi acoperea chipul.Infrigurata si cu dorinta de-a ajunge cat mai repede la caldura caminului,cu simturile amortite,n-am zarit pata alba ce se indrepta catre mine.Si la naiba!Cum puteam zari o masina alba cand tot ce vedeam inaintea mea era alb?Alb orbitor.M-a izbit in plin.Am simtit durerea trecandu-mi prin tesuturi,indreptandu-se catre oase.
Zaceam intinsa pe zapada,zapada pe care pictasem cu sange un tablou grotesc.Simteam suvita calda,cu gust de arama,curgandu-mi lin pe obraz.Pata zapada imaculata si se extindea formand aproape un cerc rosu.Ma fascina culoarea.Un rosu aprins ce-mi amintea de ciresele de mai.Privirea mi se incetosa,culorile amestecandu-se.Si atunci, inainte de-a lesina ,am simtit niste maini ridicandu-ma.

23 decembrie
Capul imi zvacnea si mi-au trebuit cateva minute sa deschid ochii.Ma simteam zdrobita.La propriu.Privirea mi se bloca pe tavan.Un candelabru in stil baroc,cu opt brate, lumina camera.Cu un efort considerabil,am intors capul. Era o camera spatioasa,peretii pareau tapetati cu un soi de material satinat,bej ce era brazdat de mici inflorituri negre,in partea dreapta era o usa dintr-un lemn inchis la culoare,in fata patului in care stateam se zarea o masuta de toaleta cu o oglinda in care mi-am zarit chipul anormal de palid,iar in stanga acoperita de draperii grele,groase,in aceeasi nuanta cu peretii,era o imensa fereastra.
Unde eram?Ce se intamplase?
Cu o viteza uluitoare,amintirile imi revenisera,taindu-mi rasuflarea.Oare era posibil sa halucinez?Mi-am gasit raspunsul in trupul meu.Durerea era reala.Accidentul a fost real.Dar ramanea o intrebare fara raspuns…Unde ma aflam?!
Usa scoase un scartait abia perceptibil si o siluata masiva inunda camera.Un barbat invesmantat tot in negru,pantaloni negri si o camasa neagra cu multe randuri de broderie,isi atinti privirea asupra mea.Era frumos.Parul inchis la culoare ii ajungea pana la barbie,in ochii sai erau prinse doua franturi de cer senin,buzele-i erau pline,rosii si umede,iar pielea era alba si subtire,sub ea zarindu-se pulsand venele albastrui-intunecate.Era inalt cu o silueta impunatoare.
Ma holbam,analizandu-i infatisarea,uitand chiar de propria durere cand el intredeschise buzele si o soapta suava ajunse la mine…Alpha.Imi rostise numele.Intrebarea a tasnit inainte s-o gandesc?
-De unde imi stii numele?
Ma privi un rastimp,dupa care raspunse calm.
-Toate actele tale se aflau in poseta purtata de tine.Imi pare rau ca a trebuit s-o deschid.
Aha.Cum nu ma gandisem la asta.Avea dreptate. Alte intrebari isi facura loc printre gandurile mele.
-Cine esti? …si tu ai fost cel care m-a lovit?Unde ma aflu?
Ranspunsurile au fost surprinzator de scurte.
Vlad.Nu.In casa mea.
Am simtit un val de nervozitate strabatandu-ma.
-Si ce de ma aflu in casa ta si nu intr-un spital?!
Urma iar privirea acea insistenta,minutele se scurgeau…si raspunsul veni intr-un tarziu.
-Ai murit.Te-am adus aici ca sa te salvez.
Cuvintele ma izbira,producandu-mi greata.Din ce joc dement faceam parte?!Ce-a vrut sa spuna…pana sa rostesc alta intrebare,el vorbi.
-Cu timpul ai sa intelegi.Nu-ti cer s-o faci acum.Stiu ca este greu de crezut.
Si pleca,inainte sa mai pot spune ceva.
Moarta.Vie.Greu de crezut.
Nu era greu de crezut,era pur si simplu, imposibil.

Am incercat sa cobor din pat,dar durerea ma tintuia in acel loc.Am dat deoparte cearceaful ce ma invelea si am vazut ca eram imbracata doar in lenjeria intima.Dungi intunecate si dureroase imi brazdau pielea.Aratau ingrozitor.In unele locuri pielea era sfasiata si se formase o crusta.Am renuntat sa ma misc…orice miscare imi producea o durere terifianta si, oboseala puse stapanire pe mine.Am cazut intr-un somn adanc,fara vise.

24 decembrie
M-am trezit cand o geana de lumina isi arunca ghearele,luminand mici portiuni din camera.El statea pe un scaun langa patul meu si ma privea.Uitasem sa ma acopar cu cearceaful si acum stateam aproape goala in fata lui.Nu parea sa-i pese.Imi privea chipul.
Pentru o clipa m-am pierdut in acei ochi adanci, albastri.Acum pareau asemeni unor valuri.Te inghiteau fara voie in adancul lor.Cand si-a intors privirea,mi-am recapatat luciditatea si am intins uite mana dupa cearceaf.Paream sa ma simt mai bine.Cu o noapte in urma,si apasarea materialului acela fin si racoros,ma durea.Tot cu o noapte in urma,hotarasem sa ma bucur ca sunt in viata si sa nu-mi mai pese cum s-a intamplat asta.Alta solutie nu gaseam.As fi inebunit daca mai cautam raspunsuri.
El se intoarse spre noptiera din dreapta patului si-mi turna intr-o ceasca un lichid roz,ce mirosea a flori de primavara.M-a ajutat sa ma ridic in sezut,neadresandu-mi niciun cuvant.Atingerea sa parea electrica,trimitandu-mi fiori in fiecare nerv al corpului.Imi intinse ceasca.Am dus-o la buze grabita,simtind-mi gatul uscat.Am sorbit si ultima picatura si i-am cerut s-o reumple.Dupa ce mi-am stins setea si i-am multumit politicos,l-am intrebat cand pot pleca acasa.Imi spusese ca era ajunul Craciunului.Lipsisem trei zile.Mama mea trebuia sa fie extrem de ingrijorata (locuiam doar cu mama).
Raspunsul lui ma soca.
-Am fost sa-ti caut parintii si o vecina m-a informat ca mama ta a suferit un infarct in seara de 22 decembrie.Imi pare rau,dar a murit.Alte rude nu ti-am gasit.
Camera se invartea cu mine si-mi doream sa fii murit si eu.Cum putea ca soarta sa fie atat cruda?!Cum putea fi adevarat?!Nu mai aveam pe nimeni…pe nimeni.Imi simteam obrajii brazdati de lacrimi de foc.Ma ardeau si-mi opreau respiratia.

25,26,26,27…decembrie;1,2…ianuarie
In cele mai multe zile pluteam in lumea viselor si nu-mi mai pasa de nimic.El era intotdeauna alaturi de mine…ranile fizice au disparut,dar au ramas ranile sufletului mai adanci ca oricand.Nu ma mintise.Murise.Si ramasesem singura.Nu,nu singura,acum il aveam pe el,pe Vlad.Il simteam indispensabil si ajunsesem sa am nevoie de el mai mult decat de aer.
Imi era tata,iubit,protector…era totul.Ii datoram totul.Viata mea.
Il iubeam.

13 iulie
Trecusera multe luni de la accident,de la moartea mamei.Inca nu aflasem cum ma salvase Vlad.Mi-am indesat acele amintiri dureroase intr-un cufar ascuns adanc in constiinta mea,nedorindu-mi sa-l deschid.

13 iulie,seara
Vlad iar avea unul dintre musafirii lui misteriosi.Discutau aprins.De obicei ramaneam in camera mea cand el primea vizite.Dar in seara aceasta mi-am auzit numele rostit si curiozitatea m-a facut sa trag cu urechea la una dintre usi.
„-Nu ti-a fost de ajuns s-o ai pe ea? De ce i-ai omorat mama?Era o biata femeie batrana…Ce rau putea sa-ti pricinuiasca?
Raspunsul se lasa asteptat.”
„-Alpha face parte din jocul meu.Batrana trebuia sa moara.Nu puteam risca s-o caute.Si oricum inima ei a facut toata treaba.Nu mi-am manjit mainile cu sangele ei.Doar i-am spus adevarul.
-Alpha aproape a murit.Mai ramasese decat o farama plapanda de viata in ea.Daca n-o salvam eu,murea.”
Musafirul cu o voce slaba ii adresa ultimele cuvinte,si tranti usa.
„-Trebuia s-o lasi sa moara,BESTIE lipsita de suflet!”

Am intrat in camera in care Vlad statea acum singur.Mi-a vazut lacrimile siroindu-mi pe obraji si a stiut ca am auzit totul.N-a incercat sa nege.Mi-a spus decat atat:

„Bucura-te ca ai jucat pe scena mea!”

Elena

Uit sa mai inchid usa, imi inchei repede nasturii paltonului si alerg pe strazi fara sa stiu de mine. Ii simt chemarea. Pasii mei sunt deja destinati unei forte superioare mie,e peste tot, la fiecare colt de strada o simt deasupra mea, asteptand inevitabilul, furioasa si pe jumatate bolnava de nerabdare. Ninsoarea inceteaza, luna ramane neclintita, palida si bolnavicioasa.Nu e nimeni pe drum iar eu aud ca pe un ecou indepartat tipatul acela,il simt pana in maduva oaselor.
Ma grabesc sa ajung. E inauntrul meu, o simt cum imi striga disperata sa alerg, sa fac ceva sa ajung mai repede si s-o eliberez. Cladirea parasita se arata in fata mea si pe moment imi simt ochii umezi. La subsol mi-e imposibil sa disting altceva decat forme si umbre, pasii mei scrasnesc si ma cutremur la fiecare sunet. Urc scarile aproape distruse, ma lipesc de pereti si caut in intuneric o iesire.E atat de prezenta, un instinct nedefinit imi ingreuneaza sufletul de emotie, imi trec prin minte inchipuri ingrozitoare si stiu ca nu-mi apartin.
Ajung pe acoperisul murdar si vlaga se scurge incet din mine. “M-am intors” ii soptesc. Era acolo. Ca de fiecare data, de altfel. Avea pielea palida, ii vedeam buzele subtiri si lipsite de sange, surasul rautacios, sarcastic si sever, mainile cu degete subtiri si reci, ochii injectati si parul ravasit cazandu-i in valuri peste umerii dezgoliti.
Se apropie de mine cu pasi inceti si stiu ca ar putea fi langa mine in mai putin de o secunda, dar vrea doar sa vada cum groaza creset in mine. Vocea ei nepamanteana rupe tacearea mormantala si atunci crudul adevar ma izbeste cu o putere inimaginabila, iar noaptea se sparge in mii de cioburi in jurul meu.

E o bestie.

Bogdan Flavius

Bestia se apropia de mine incet, vrand parca sa prelungeasca agonia mea. Eram paralizat de frica, iar creatura se tara deasupra mea, stropi de saliva acida picurandu-i de pe coltii lungi si ascutiti. Simteam parul aspru al bestiei frecandu-se de pielea mea, in timp ce priveam neputincios focul infernal din ochii bestiei, fata incadrata de coarne periculos de ascutite. Bestia isi incolacii coada in jurul gatului meu si-mi sopti:
-Am venit dupa tine…ar fi trebuit sa sti care este pretul raului…
Am inchis ochi, resemnat cu eternitatea pe care urma sa o petrec printre mii de astfel de demoni.Sau, cel putin, pana cand voi gasi un mod de a evada…din Iad

Marina

Imi simteam tamplele svacnind si sangele navalindu-mi in obrajii inrositi de efort.Poteca montana serpuia printre brazii ce se inaltau parca pana la cer.Ma certam in gand pentru idea nastrusnica de a fi plecata singura sa explorez inaltimile.Dar cine ar si putu veni cu mine?Tuturor le era teama de acest munte.Cand vorbeai cu cineva de acest loc iti soptea:”E periculos!Nimeni nu stie ce se mai poate gasi acolo!”.Auzisem multe povesti ce aveau in comun un singur lucru: un monstru ce traia in padurile din jur si omora pe oricine ce se apropia prea mult de barlogul sau si cateodata cobora chiar el in sat aducand teroare si ucigand pe oricine ii iesea in cale.
Se spunea ca acest monstru nu era aici cand s-a construit satul, ci a aparut dupa ce satenii au fost blestemati,dar nimeni nu stie de ce sau le este frica sa aduca vorba de acest blestem.Bunica imi spusese ca atunci cand cerul e senin si luna straluceste puternic sa nu ies afara din casa.Eu nu credeam in aceste povesti si vrand sa demonstrez ca acest monstru nu exista m-am strcurat afara din casa cand bunica ma avertizase sa stau inauntru.
Nici nu mi-am dat seama ca m-am adancit foarte mult in padure.Nu vedeam decat drumul pe care eram.M-am uitata in jur incercand sa-mi dau seama unde ma aflam.Deodata,in fata mea a rasarit ca din pamant un baiat cam de varsta mea.M-am apropiat mai mult uitandu-ma atenta la el.Ce cauta aici?De cateva decenii nimeni nu se mai apropiase de aceste paduri.Parea ciudat!Avea tricoul sfasiat,iar pielea ce se vedea era uda si avea o culoare foarte inchisa pentru persoanele aflate in aceasta zona.Avea parul lung si lipit de cap din cauza transpiratiei,credeam eu neauzind apa unui rau de cand am intrat in padure.Era foarte cocosat si se vedea ca unghiile erau neobisnuit de crescute.
Era intors cu spatele si astfel nu stia ca eram acolo.Deodata s-a auzit un urlet venind de la baiatul din fata mea.Ii simteam durerea si teama.M-am hotarat sa ma apropii mai mult,dar din gresala am calcat pe o crenguta uscat si am facut zgomot.Atunci s-a intors la mine si i-am vazut chipul.Nu semana cu fata vreunui om.Avea gura si nasul deformate si parca se uneau intr-un bot mare,iar dintii lungi si ascutiti strluceau in lumina lunii.Inima a inceput sa imi bata cu putere,mai mult o auzeam decat o simteam.Majoritatea persoanelor pe care le cunosc s-ar fi intors si ar fi luat-o la fuga,dar eu mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat mai mult de el.Stiam ca intr-o clipa ma putea omora,dar aveam incredere in vorbele bunicii:”Ochii intotdeuna te tradeaza!”.Aveam incredere in aceste cuvinte pentru ca de multe ori m-au ajutat.Cand m-am uitat in ochii lui,am vazut atat teama,cat si durere.Eram la cativa pasi de el si am putut sa-l vad mai bine.Trasaturile erau mult mai monstruase
decat le vazusem eu si am putut vedea ca era mult mai inalt decat mine si pielea ii era acoperita de un strat des de par,de acolo venind si culoare inchisa pe care o vazusem.Cand am vrut sa mai fac un pas,monstrul s-a intors cu spatele si a inceput sa fuga in directia opusa mie.
De atunci nu l-am mai vaut pentru ca am fost pedepsita pentru mica mea escapada.Dar stiam ca monstrul vazut de mine nu semana cu monstrul din povestile satenilor!Si nu imi era teama sa ma intorc in padure si sa-l caut.

Dana Stefania

Iubirea, speranta sufletului

Lumina lunii cade pe masivul balcon al castelului…Totul pare desprins dintr-un basm , si totusi e crunta realitate ! Ea e singurul lucru care imi mai atinge sufletul , aducandu-I alinare !
Privitea imi fuge la musuroiul de oameni ce sarbatoresc cu mult fast unirea a doua destine! O lacrima de peruzea se prelinge pe obrazul innecat in ura! Un vanticel imi zburleste usor parul galben ca aurul , ce inconjoara o fata rotunda , dominata de cei doi ochi al caror albastru infinit te face sa te cutremuri…
Dar cui ii pasa de frumusetea aceea fara cusur?
Sunt o BESTIE! Dar mai rau este ca si simt ca una!
Azi se implinesc 200 de ani de la acea zi mizerabila! Ziua in care toate planurile mi-au fost spulberate fara strop de compasiune! Blestemul era in familie de secole…dar ca sa devin monstrul de azi am mai facut un pas… Iubirea face oamenii sa devina niste marionete usor manevrabile. Chiar daca aveam totul , imi lipsea iubirea celor din jur! Invidia pe sora mea geamana m-a facut sa devin o fiinta slaba , orbita de ura , impingandu-ma sa fac inevitabilul ! Am ucis-o! Chiar in acest loc , acum 200 de ani , sora mea se prabusea de la balcon ! In acea noapte , toata familia a murit odata cu diamantul ce fusese spart cu brutalitate!
De atunci nimeni nu a mai calcat in castel! Traiesc singur , blestemat sa duc o eternitate scaldata de durere si singuratate , singura bucurie fiind atunci cand ucid! Cand foamea razbeste , uit de tot! Orice strop de bunatate si mila e absorbita de dorinta de a sfasia orice animal sau … om!
Soarele se zareste pe bolta infinita , plina de speranta!
“Nu… NU!”
Trupul mladios se transforma aproape instantaneu intr-o blana neagra ca pana cobului ! Unghiile firave sunt inlocuite de gheare lungi , capabile sa distruga orice!
Cosmarul incepe mereu la fel : rasaritul soarelui ma transforma intr-o creatura brutala , dominata de ura, ca la apus sa redevin printul de odinioara!
Simt caldura soarelui in ceafa , ma arde … nu ma pot bucura de ea! Niciodata nu voi mai putea ! Voi ramane asa pe vecie!
Ma apropii de usa ce da in dormitor… Pasii se pierd in cantul pasarerelor ! Scartaitul portii ma trezeste din contemplatie ! Poarta?!?!
Prin domeniu nu a mai pus picior de om de mai bine de 2 veacuri ! Cine indrazneste?! Cine se lasa condus de impulsuri in asa fel incat sa devina nechibzuit?! Ma apropii de balustrada din piatra…
Creatura ingénua isi da palariuta roz jos , lasand la vedere revarsarea aceea de bucle blonde , ce se pierd sub scanteierea perlelor verzi , ochii!
Cata frumusete poate avea o creatura atat de pura! Visul meu prinde aripi ! Sentimente nebunesti imi cuprind sufletul! Speranta capata contur ! Iubirea reprezinta totul , si cu toate astea , pentru mine e inca un mister! Cine poate iubi o astfel de creatura!?!?!
Fug ! Perdeaua de la geam e unica mea bariera in fata Ei!… Ea!! Ii simt bataia inimii in fiecare privire fugitiva pe care o arunca in jur , parca sperand sa gaseasca ceva!
Priveste in jur!… Ochii ni se intalnesc … Da! Era chiar ea! Iubirea vietii! Speranta lui catre implinirea sufletului! Si atunci o voce se auzi … O voce mai frumoasa decat toate melodiile din lume :
“-Pierre! Te-am gasit , dragule! In sfarsit te-am gasit! “
Da! Erau singurele lucruri care ii ajunsesera la suflet din ziua in care fusese sortit la nefericire ! Dar toate astea nu schimbau nimic!
„Sunt inca , si voi ramane O BESTIE! ”
Se intoarse , lundu-si privirea de la fata … si pasi in intunericul coleric al camerei , pentru bucatica de eternitate care mai ramasese! …

Diana

Cine sunt? Sau mai corect spus, ce sunt? Damnat! Asta sunt. Damnat să nu îmi pot privi reflecţia. Pedepsit de Divinitate pentru multitudinea păcatelor mele: mândrie, orgoliu şi iubire de sine. Am fost fascinat de imaginea mea, de frumuseţea mea, acum mi-a devenit insuportabil să mă privesc în oglindă. Sunt un înger căzut în dizgraţie, iar trecerea de partea Necuratului m-a transformat într-o bestie, o combinaţie între om şi animal. O imagine înfricoşătoare. Însă pactul cu partea Întunecată îmi oferă puterea de a mă transforma, de a reveni la imaginea mea iniţială, angelică, de care eram atât de mândru. Sunt momentele în care redevin chipeşul bărbat fermecător de dinainte de cădere. Însă această plăcere cere un sacrificiu. Pentru a-mi păstra frumuseţea trebuie să câştig suflete curate pentru Întuneric, iar ţinta mea cea mai uşoară sunt tinerele frumoase, pure şi inocente, care cred tot ceea ce le spun şi care
sunt vrăjite de imaginea mea perfectă.
Orice. Aş face orice ca să nu mai fiu nevoit să mă privesc, indiferent cât de mare este preţul pe care trebuie să îl plătesc. Părul lung, negru, răvăşit şi sleios îmi cade până pe umeri, sprâncenele stufoase îmi umbresc ochii înroşiţi. Pe faţă am câte o cicatrice pentru fiecare păcat pe care l-am comis, iar urechile ascuţite, asemănătoare cu cele ale liliecilor mă ajută să aud strigătele sufletelor fragile, aflate la marginea prăpastiei. Dinţii ascuţiţi şi înegriţi nu îmi permit să mă alimentez, însă nici nu am nevoie, deoarece eu trăiesc cu energia sufletelor pe care le răpesc.
Întregul corp îmi este acoperit cu păr ca unui lup, pielea îmi emană un miros îngrozitor de pucioasă, în timp ce palmele mari se sfârşesc cu nişte unghii lungi, galbene şi încovoiate. Nu pot sta nici drept precum un om, dar nici nu merg în patru labe precum animalele. Sunt încovoiat, adus de spate, pentru că cel ce m-a făcut aşa, a vrut să-mi dea o lecţie. Insă cea mai mare urâţenie se găseşte în sufletul meu negru. Cât timp eram absorbit de imaginea mea cel puţin nu făceam rău şi altora. Acum însă…..sunt malefic. Vreau răzbunare. Nu simt milă, nici compasiune pentru victimele mele. Mă bucur doar că mi-au căzut în plasă, pentru ca eu să mă pot bucura de vechea mea înfăţişare…. Ai grijă! Simt că tu eşti următoarea!

Diana – Elena

Este intuneric bezna si abia pot vedea pe unde calc, calauzita de putinele stele care nu sunt acoperite de nori. Cu toate acestea…nu ma pot opri. I-am promis ca ma voi intoarce de indata ce voi putea. A sosit timpul. Astazi il voi vedea pentru prima data. M-a avertizat ca o sa-mi fie frica, dar i-am spus ca este imposibil…dupa voce mi se pare cea mai dulce persoana.
Am ajuns. Stiam ca m-a auzit si ca ma va intampina in doar cateva secunde. Se ascundea in inima padurii din clipa in care devenise astfel – o bestie.
– Vino, draga mea, mi-a soptit, pentru a nu ma speria. Ia-ma de mana.
Atunci o mana plina de par, asemeni unui animal mi-a cuprins bratul si mi-a calauzit pasii pana la locul unde dormea.
– Esti sigura?
– Da, sunt sigura.
Si atunci a aprins felinarul pe care il adusesem cu mine. Avusese dreptate, era un monstru, daca te-ai fi lasat inselat de aparente. Avea par pe intrg corpul, insa mai putina la nivelul fetei, lasand la iveala minunatii ochi albastri. Ghearele ii erau foarte ascutite de ai fi crezut ca pana de curand isi vanase prada cu ele. Hainele murdare ii acopereau corpul, numai amintind de vechiul barbat care fusese odata.
– Deci?
– Nu conteaza felul in care arati. Pentru mine esti acelasi om minunat pe care l-am cunoscut.

Elena

Ghearele ii iesau perfect in evidenta prin blana neagra si lucioasa.Dintii ii oscilau intre lungi si scurti desi nu erau ascutiti.Totusi,avea o infatisare blanda.Cel mai mult ma atrageau ochii sai sangerii,candva de un verde smarald si impecabilul sau accent britanic.

Monika

In opinia mea o bestia arata in urmatorul mod.
Inalta de aproape de 2 metri,paroasa,ochii fiorosi si reci,privire infricosatoare si glaciala,are colti,iar in zilele rele sange in jurul gurii.Urechile ii sunt lungi si ascutite,si este cocosata.Pe langa toate aceaste lucruri merge foarte rapind si este foarte infricosatoare.

Delia

Era fioroasa.Stiam ca este o bestie,dar era ciudata,avea un bot de lup si ochii insetati de sange,o sclipire nebuneasca se afla in ei.Chipul lui eraplin de par,in gura avea niste dinti ascutiti,foarte ascutiti,trupul ii era puternic si ii vedeam toti muschii din corp incordati.Trupul ii era acoperit de un strat gros de piele care era puternic,ca un scut din titan.Simteam o frica neobisnuita aflandu-ma langa,el.In varful labelor avea niste ghiare ascutite ca niste cutite,care sclipeau in lumina soarelui.Era cea mai hidoasa creatura pe care am vazut-o,dar in ochii aceia,sub aceea masca de fier a raului se afla un suflet bun,o inima puternica,o viata grea pe care a trait-o.Si sub toate aceste elemente puteam vedea ca nu era atat de rau,simteam dragostea lui fata de mine,si am fost surprinsa cand mi-a dat un trandafir,am petrecut ziua impreuna,si la sfarsitul zilei am aflat ca el chiar daca nu era cel mai chipes tip din lume,era dragostea vietii mele.

Ramona

Kyle era o bestie inainte de a fi transformat de vrajitoare, era o bestie asa cum sunt multe, din pacate.O infatisare divina ce ascunde un suflet murdar, patat, fara pic de compasiune, prietenie sau iubire. Un suflet care nu stie sa accepte, sa daruiasca, sa pretuiasca lumea in care traieste, asa cum este ea, buna sau rea, frumoasa sau urata. Un suflet egoist, care pune propria persoana mai presus de orice, un suflet pentru care sentimentele celorlalti nu valoreaza nimic, este un suflet de bestie.

Mihaela

De mica am incercat sa traiesc intr-o lume a realitatii.In cruzimea si duritatea ei , refuzand efectiv placerea de a-mi imagina un teritoriu fermecator de basm, unde eu sunt creatorul si unde pot sa simt bucuria de a crede in orice.Nimic nu a putut sa imi schimbe aceasta idee, cu toate ca imprejurimile ma obligau sa rup bariera realitatii pe care nu o trecusem niciodata.Orasul in care locuiesc , este plin de legende si superstitii , fiecare cu o poveste plina de mister.Bunica mea nu a ezitat niciodata sa imi spuna adevarul, si cu toate accestea eu nu credeam in vorbele ei intelepte…Oameni sunt inchisi in ei ,si multi au disparut fara nici-o explicatie , impreuna cu familile lor…Aici in fiecare secunta,zi,luna sau an se intampla acelasi lucru.La implinirea varstei de 18 ani, unul dinre ai nostri pleaca in cautarea explicatiei logice , si nu se mai intoarce niciodata…acest lucru se intampla de cand fiecare se stie locuitor in acest oras, si dupa cum era de
asteptat a venit si randul meu cand trebuie sa stiu ce se petrece…Nimeni nu m-a incurajat sa fac accest lucru ,dar nu m-am gandit o secunda la sentimentul de frica care incepea sa imi dea tarcoale…Stiam ca trebuia sa se produca o schimbare in viata mea si acum a venit ocazia.
Bunica , imi spunea , intr-o legenda , de un loc in oras unde s-ar presupune a fi sursa misterelor.Cel mai batran copac , cu frunze de culoarea safirului , care niciodata nu se desprind din remurile cele grele …Dupa cum zicea si legenda „O frunza va cadea inaintea celui care va fi vretnic sa gaseasca calea adevarului ,aratandui drumul spre necunoscut…” . Tot ce am putut face a fost sa sper ca una dintre bucatile de safir vechi si prafuite, se va dezlipi la o adiere a vantului din cauza trecerii anilor , si se va opri la picioarele mele , pentru a putea demonstra plăsmuirea tuturor legendelor si superstitiilor ,de cine stie ce muritor ticnit…
M-am apropiat de vârstnicul arbore , in timp ce silueta lui , incepuse sa se materializeze din ce in ce mai mult.La o privire mai atenta prin ceata grea , mi-am dat seama ce vedeam defapt.O fiara….
Imi petrecusem intreaga viata pentru a demonstra inexistenta unei astfel de creaturi si acum, iatama ,fata in fata cu bestia…
Respira greu , iar blana de culoarea unui albastru-safiriu spre negru era ravasita…Am putut distinge cei doi colti atat de amenintatori , plini de sange , si ochii mari, rotunzi sfasiati de durere….Statea in 4 labe , langa copacul inalt , cu ghiarele lungi si masive ,infipte in pamant, pregatit pentru orice .Avea postura unui varcolac, dar cred ca acest termen ar fi prea bland pentru ceea ce era defapt.Coada lui ,lovea agitata ,cutremurand pamantul , care dintr-o singura miscare m-ar fi putut arunca la cel putin 2 metri distanta…
In clipa urmatoare l-am vazut cum a cazut , lasanduse lin jos , si inchizandusi ochi safirii,cu o mica dara de umezeala pe margini…Arata ca o bucata rupta din cer si lasata pe pamant…
Apasata de un impuls de adrenalina , m-am lasat purtata de vointa picioarelor care nu mai vroiau nici defel sa asculte comenzile creerului , apropinduma de bulgarele albastru…Am ajuns cu picoarele mele indreptul labelor lui uriase ,incarcate de zgarieturi usor sangerii …. M-am aplecat pentru al examina mai bine ,cand am vazut o frunza imensa , de un safiriu puternic deschis, asternanduse lin intre mine si infricosatoarea creatura….

To be continued….

Ioana

Am deschis ochii iar un zambet timid si-a facut aparitia pe chipul meu.Mi-am incrucisat mainile peste corp,simtind un fior pana in varful degetelor.Perdeaua,luata de vant,plutea in camera precum o silueta fantomatica.Fereastra era deschisa.M-am apropiat si o raza de lumina ma invaluia.Am dat cu mana peste doua zgarieturi adanci in pervaz.Am inchis fereastra si m-am intors in pat.Simteam o durere puternica,iar in minte imi apareau imagini ingrozitoare.Aveam in cap imagini cu o bestie infioratoare.Imi tin capul intre maini intrbandu-ma ce s-a intamplat…dar imaginile continua sa apara din ce in ce mai clare.Teama incepe sa fie din ce in ce mai apasatoare.O vad iar…coltii ascutiti si lungi ii sunt luminati de luna.O pot vedea cum adulmeca tot ce ii iese in cale.Se apropie de geam si ii vad ghearele puternice,lasand o urma adanca in lemn.Nu inteleg de ce am aceste viziuni cu bestia asta.Cu siguranta este o bestie.Parul lung,des,de un negru nemaivazut si urletul
precum cel al lupilor gata de atac o tradeaza.Ma invelesc strangand plapuma in mana de spaima.Oare chiar a fost aici? Si mai ales…de ce nu mi-a facut nici un rau?Nenumarate ganduri vin si pleaca din mintea mea precum un tren plin cu pasageri.Sa fi fost o bestie in cautare de hrana?…sau de ajutor?As fi ramas fara suflare pana acum,deci imi ramane doar un sinur raspuns.Oare acea zgarietura este un semn,iar eu va trebui sa-l urmez?

Doriana Alessandra

Bestia…

…O creatura intunecata cu pielea neagra ca noaptea si cu imense aripi de culoarea taciunului .In ochi i se zareste focul mistuitor de un stacojiu intens.Inmarmurit ramai de-i privesti in ochi Intunericul!In juru-i i se simte aura malefica,ce-l invaluie si se hraneste din ura lui eterna.Urletu-i rasuna in departari amenintator.O creatura ce a ales Intunericul in locul binelui,ce n-a simtit vreodata mangaierea iubirii,fericirii si a compasiunii, ci numai a urii,razbunarii si a tristetii.Aratare ce se hraneste cu nefericirea noastra si nicicand nu-si va mai gasi odihna mult asteptata.

Andrada

Alergam de ceva timp. Simteam cum picioarele sunt pe cale sa cedeze, dar stiam ca mai am putin, inca putin. Ma straduiam sa rezist cu gandul ca inca putin si voi scapa. Inca un pas, inca unul si apoi altul. Transpiratia ce mi se scurgea pe frunte imi intra in ochi si imi facea parul sa mi se lipeasca de frunte, de gat, facand ca totul sa para si mai fierbinte decat era. Si apoi picioarele mele goale s-au impiedicat de ceva. O piatra. Scapasem o injuratura printre dintii inclestati. Incercasem sa ma ridic, dar era pre tarziu. Mai intai i-am simtit respiratia calda, iar apoi mainile prinzandu-ma de glezne si tragandu-ma inapoi in intunericul de care incercasem sa fug.
Ma zbateam nebuneste in incercarea mea de a scapa. Dar stiam intr-un fel ca era inutil. Monstrul, bestia care ma tragea dupa ea era prea puternica. Am tipat. Stiam ca nici asta nu avea nici un efect, dar speram in continuare la un miracol.
Am ajuns de unde am plecat. Acum, pusa jos si legata puteam sa il vad din nou, puteam sa ii vad fata pe care as fi revazut-o in vise toata viata. Asta daca as fi supravietuit.
Pielea alba care capata culoarea pergamentului vechi in jurul incretiturilor din jurul ochilor ai al celor care se formau in jurul gurii atunci cand zambea era tare si parea sa se vindece imediat ce isi turna una dintre substantele pe care le tinea in sticlutele murdare. Dintii ii erau ingalbeniti si macinati in unele locuri, dar felul in care erau asezati dadeau maxilarului o forma ciudata, amenintatoare, parand ca nu isi putea inhide nicioadata gura complet. Parul ii cadea alb pe umeri, dar si el sa ingalbenea in timp ce se apropia de varfuri. Toate astea ii dadeau un aspect de vechi, ceva atat de vechi incat te-ai fi asteptat sa se sfarame in fata ta asemeni paginilor dintr-o carte mult prea veche si prea expusa la soare. Dar era de fapt mai puternic de atat. Imi prinse incheietura un una dintre mainile lui mari, pe care cresteau cateva fire de par negre, sarmoase si imi zambise, lasand sa ajunga pana la mine respiratia lui. Miroasea a sange, a moarte si a ceva ce nu poate fi
definit, a ceva vechi si periculos.
Statuse usor cocosat in timp ce imi zgaria venele de la incheietura cu unghiile lui ascutite. Pareau asa de puternice. Mi-era frica, atat de frica, dar nu aveam sa ii dau satisfactia de a ma auzi strigand, implorand mila si nici de a-mi vedea frica din ochi asa ca i-am inchis,sperand sa scap de imaginea lui ce imi statea imprimata in spatele pleoapelor asemeni unei fotografii.
Ma inspaimanta asa de tare, nu prin aspectul lui de vechi, de malefic si rautate pura, ci prin faptul ca parea asa de uman. Parea asa de uman incat l-ai fi putut confunda cu un barbat care fusese foarte prost ingrijit toata viata, care avea nevoie de ajutor. Ma speria cata rautate si cruzime se puteau ascunde in spatele aspectului lui de om. Era o bestie, o bestie c aspect uman, dar o bestie.
Inauntru tanjea dupa viata, credea ca viata oamenilor care se scurgea prin tortura in fata ochilor lui i-ar fi prelungit intr-un fel propria viata, spera sa ii aduca si un strop de satisfactie in eternitatea pe care trebuia sa si-o petreaca asa: omorand, distrugand, torturand.
Era un demon intr-un corp de om si asta ma speria cel mai tare la bestia insetata de sange din fata mea. Ma speria ca oricine ar fi putut fi asa, oricare om pe care l-am intalnit vreodata pe strada, oricine putea fi o bestie, oricat de uman arata. Nici macar nu avea nevoie de par, de colti sau de alte detalii asemanatoare daca avea rautatea aceea in suflet.
Am mai deschis o data ochii si i-am vazut sclipirea de rautate si nebunie din ochi dupa care am pierdut orice contact cu lumea in care se afla trupul meu…sperand ca am intalnit singura bestie adevarata cu care avea vreodata sa se loveasca lumea…

Ioana

Am deschis ochii,iar un zambet timid si-a facut aparitia pe chipul meu.Mi-am incrucisat mainile peste corp,simtind un fior pana in varful degetelor.Perdeaua,luata de vant,plutea in camera precum o silueta fantomatica.Fereastra era deschisa.M-am apropiat si o raza de lumina ma invaluia.Am dat cu mana peste doua zgarieturi adanci in pervaz.Am inchis fereastra si m-am intors in pat.Simteam o durere puternica,iar in minte imi apareau imagini ingrozitoare.Aveam in cap imagini cu o bestie infioratoare.Imi tin capul intre maini,intrebandu-ma ce s-a intamplat,dar imaginile continua sa apara din ce in ce mai clare.Teama incepe sa fie din ce in ce mai apasatoare.O vad iar…coltii ascutiti si lungi ii sunt luminati de luna.O pot vedea cum adulmeca tot ce ii iese in cale.Se apropie de geam si ii vad ghearele puternice,lasand o urma adanca in lemn.Nu inteleg de ce am aceste viziuni cu bestia asta.Cu siguranta este o bestie.Parul lung,des,de un negru nemaivazut si urletul
precum cel al lupilor gata de atac o tradeaza.Ma invelesc,strangand plapuma in mana de spaima.Oare chiar a fost aici? Si mai ales..de ce nu mi-a facut nici un rau? Nenumarate ganduri vin si pleaca din mintea mea,precum un tren plin de pasageri.Sa fi fost o bestie in cautare de hrana ?…sau de ajutor? As fi ramas fara suflare pana acum…deci imi ramane decat un singur raspuns.Oare acea zgarietura este un semn,iar eu trebuie sa il urmez?

Andu`

Bestia, creatura mea.

Viermii îi circulă prin trup. Carnea îi e sfâşiată de aceste mici fiinţe. Venele îi ies proeminent în afară, lăsând pielea în urmă, braţele lui semănând cu dunele de nisip. Capul îi este lipsit de păr, este mult prea mare, şi brăzdat de firişoare mici şi vineţii – vase de sânge. Ochii mult prea mari îi stau ieşiţi din orbite fiind roşiatici pe margine, iar nasul lung şi nările imense, te pot îngrozii. Din gură îi atârnă limba lungă şi subţire, de pe care se prelinge salivă lipicioasă. Braţele subţiri îi sunt ciuruite de găurile pe care le fac viermii ce intră şi ies, plimbându-se din braţe, în corp, iar mai apoi în ceea ce a mai rămas din picioare. Cu unghiile lui lungi şi negre, îşi tot scarpină posteriorul. Acolo, viermii au mâncat cea mai mare parte, lăsând să se vadă intestinele, iar el zgârie cu brutalitate carnea vie, provocând o avalanşă de sânge cu viermi. Picioarele sprijite, aproape că intră în
putrefacţie. Din laba piciorului nu a mai rămas mare lucru, decât o bucată de carne fără formă, în jurul căreia muştele roiesc necontenit, iar restul piciorului colcăie de viermii ce mai savurează ultimele bucăţi delicioase.

Denisa

In mintea mea o bestie ar fi: uriasa , feroce ,foarte blanoasa (blana fiindu-i de culoare maro),dar avand si caracteristico umane : ochii (caprui),nasul (mare si imblanit si el) si bineinteles gura(avand niste colti uriasi ).Si chiar daca e o bestie poate vorbi si gandeste poate chiar ca noi oamenii.

7 thoughts on “Descrieri de Bestii!!!

  1. Pingback: Descrieri de Bestii! « Sabinna's Angel for a story

  2. sunteti cool!numai ca……imaginatia..nu cred ca e buna….ar trebui sa va ganditi…..nu stiu la altceva……prea multa burtologie….stiti cand o sa vedeti una sa ma anuntati si pe mine!

    Apreciază

Vrei să întrebi sau să spui ceva? Lasă un comentariu!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s